ªtiu ce gândeºti
Eu ºtiu tot ce simþi
Adânc pãtrund în gând
Te vãd acum plângând

Regreþi ce-ai fãcut
Dar nu e de ajuns
S-o iei de la-nceput
Nu-i totul pierdut


Îngustã e calea
Prea greu de ajuns
Tu auzi chemarea
Se asteptã un raspuns.

Te-aud azi cerºind
Cã vrei îndurare
Mâine ai uitat
Dar sufletu-þi moare

În praf þi-e fãptura
Gândul a dovedit.
Tu eºti doar mãsura
Unui drum de-împlinit

Ochii plini de urã,
De lacrimile tale
Reci ºi mult prea multe
Nu-þi vor fi iertare.

Sãrutul morþii asteaptã
Sufletul rãpus
Te pot salva acum
Dar nu e de ajuns...