In tacere numele si-l toarce singur
Batranul zilelor
Varstnic gradinar ce din veci strajeste
Datina nepieritorului de neispravit.

In somn adanc, de pe unde vii
Din vis in vis, incotro de-vii.
Purtat de vantul
Ce-nnoada
Sufletul cu gandul
Batran de primul tron
Si-a asmutit cuvantul

Trezeste-ti firea!
Limpezeste-ti simtirea!

De cand prima tinere de minte
Flacararii au insemnat
Pan' la cea din urma aducere aminte
Cand cei sapte sori
S-or fi-ntrupat

Precum randuiala o cere
Adus pe vechea oparsie
Pe firul sangelui curgand
Din mos stramos invatand
Intelepteste strabunul insufla

Vorba ce prin grai duios rasuna
De mintea-n chip drept o aduna

Si-n inima infiripa fiorul
Ca sufletul sa-si prinda zborul

De la prima atingere de fire
Cand flacararii au turnat
Gandul ultim de aducere-n simtire
Ce sapte neamuri au inaltat
De cand prima tinere de minte
Flacararii au insemnat
Cea din urma aducere aminte
Cand cei Sapte Sori
S-or fi intrupat

Timp de-o roata intre stele
Dupa ce-a inghitit pamantul
Si-a strans la sine cu voci de iele
Pe toti cei ratacind cu gandul

Vazduhul incins de-nflacarare
De duhuri coapte, neprihanite;

Salas incredintat se-ntinsa
Pentru zburatorii ce-si tes menirea

Izvoara s-a intrupat in sifla
Dupa un veac in schimnicie,
Tinand in loc invartejirea
Incolacind in juru-i lumea

Cand vremea suna a descatusare
Din-nauntrul sau nestavilit razbeste,

Smac mamind de voiosie
Ce scornacit izmeri venirea
Sapte roti miscara gandul

De sapte ori rotind pamantul,
In sapte ceruri ii scaldara
Si-n sapte neamuri se-ntrupara

Vantoasele vartoase,
Din suier invartejit descoase
Pe dragaicele frumoase
Mandre soimarite
Cu gurite aurite
Spun cuvinte naucite...

Cu glas vrajit ademeneste
Si feciorii mi-i rapeste

Cu ochi ceresc ii rotesc cararea
Si-i se asterne naucire
Si furtuna mintea-i sufla
In ochiul stramb ce-si fura calea
Din ochi ceresti i-astern cararea

Si-i se-nalta multanire
De-acum gand curat ii sufla-n minte

Prin ochiul drept hotarniceste calea

Din tăcere rup-sa gândul,
Sfărâmat-sa-ntreg cuvântul,
Sfărâmat-sa-ntreg cuvântul
Când din tăcere rup-sa gândul.

Ca prin horbă-n glas să crapă
Ca prin horbă-n glas să crapă
Turuitul să înceapă,
Mintea-n veci să nu-i mai tacă,
Mintea-n veci să nu-i mai tacă.

Și prin viață să-i tai rândul,
Hodinindu-sa cuvântul,
Năucind din cale-afară
Ochi furați de lumea amară.
Țintuit în râvnă sună
Nu mai vadă, să nu audă,
Prăpăditu-sa pământul,
Prăpăditu-sa cuvântul.

Mai lasă-ţi gându-n cap să tacă
Mintea-n cap să se mai coacă
Rămâi neaplecat de spate
Neînduplecat în toate
Nepovârnit în fapte

De nepovârnit în fapte
De nepovârnit în fapte
De nepovârnit în fapte
De nepovârnit în fapte, nepovârnit
Nepovârnit în toate, nepovârnit
Nepovârnit în fapte,
De nepovârnit în toate

Cuvântul nou să se-ntregească
Imn de pildă neprihănească
Să dăruieşti cu horbă bună
De mlădios în vânt răsună
Să răzbeşti în stăruinţă
Să plăsmuieşti buna cuviinţă