[Instrumental]

Vant din miaza-noapte incepe sa sufle
Chiar cerul isi schimba culoarea
Nici orizontul nu mai exista
Iar eu sunt acum doar o umbra

Hotarele astui tainic taram
Nu sunt pentru mine oprelisti;
Pustia-nghetata in neguri si-n vand
Palatu-mi de ceti si tristete

Veacuri s-au scurs de la voievozi
Iar tara lor e-acum doar parere
Din gandurile mele rasar alti viteji
Ce-or avea iar o faima cumplita

Sabia luce si platosi scrasnind
Incant-acum duhul batranului,
Martor prin timpuri si-n vraji iscusit
Cand piatra-n afund, cand soim in vazduh

Chiar daca sufletul lui e liber
El sta doar pe creasta muntilor-nalti
Cu mainile-ajunge sus la cer
Iar nourii se misca dupa cantecul sau

In rune, de stii, poti deslusi
Epoca mandra ce sta sa vina
Sunt munti, paduri, ape si nouri
In veac eu voi fi batranul

Preste varfuri luna trece
Si se-ascunde-n cate-un nor,
Ma imbratiseaza rece
Si fuge cu al meu dor.

Pe sub cetine de brad
Pe sub codri, pe carari
Luna si-a ei raze albe
Fac naluci si aratari

Numai una-i cea mai draga
Dupa care-alerg de zor
Cand s-o prind s-o strang in brate
Luna fuge iar in nori.

Ostenit de-atata fuga
Cat hodina pe-un pietroi,
Insa luna reapare -
Licurici in juru-mi roi.

Aripe de-ndata-mi pun
Si cu foc m-arunc spre stele
Sa prinz luna rece-n zboru-i
Sa prinz dragostele mele

De m-apasa ganduri negre
Si m-arunca-n grele patimi
Ma gandesc la ce a fost.
Iar stramosii-mi vin aproape
Si-mi arata ca in viata
Totusi inca am un rost.
De-a cladi din vechi ruine,
Din cenusa veacurilor,
Din trecutu-ndepartat,
Scutul nou si sabia tare
Ochii oteliti si aprigi
Ca si bradul ne-nfricat.
Umbre-mi sar in ajutor
Si dintr-un copil, farama,
Acum cresc un vrajitor.

Ca doar o simpla vorba
Cu mana-mi catre cer,
Scol din morti
Strasnic neamul meu.

Peste Bucovina-ntreaga
Sufla-acum chemarea noua
Sub stindard cu cap de lup.
Inaintea ostii stranse
Neinfrante pe vecie
Trebui-va ca sa lupt.
Si de-o fi sa cad ucis
Sufletu-mi va dainui
In orice razboinic vis

Un vis din vremuri de demult
Ce nu-ndrazneam a-l visa
Ma urmareste si-mi fura inima.

E tara de dincolo de varfuri de brad
Dulcea Bucovina
Neamul meu stravechi si sangele meu.

Multi au incercat
Sa o patrunza
Suflarea-i racoroasa le-nfioara inima

Nimeni nu poate asculta
Cantecul paraielor
Ce cad din munte si al codrilor

[Instrumental]

Tiden en kommet som engang var fortalt
Der menneskets verden i sorg bli lagt
Tre kalde vintre legger sin bleke arm
Rund Mannheims frostbetonte land

Et skall av skjebnens dystre tone
Setter sprekker i dodens frosne krone
Sulten venter verden derunder
Forbi porten og Hels ulvehunder
Fra en verden av evig fortapelse
Til en annen med boddelens fortatelse

En hyklersk strid blant levninger
Fortapt i vinterdod
Graver apne pa snoen sa blodrod
Liv gar tapt ved fiendens og ens egen hand
Spunnet blir nornenes skjebnesband
Lagt i frossen aske

Den fortviltes kamp-
Tarer bundet til evighet
Alle smertesk rik samles-
Til helvetes borgens profet
Sa trist alt er-
Det sorgelig fortalt
Farvel-
En tom evighet, alt er forfalt

Tid er ei tid her mer
Liv er ei liv noensted
Et oye kan ei som et oye se
Forsvunnet er alt folk og fe
Horer ei en vissen tone mer
Sanser intet, foler intet
Vinterdoden flere hundre dager lange
Tok alt... men vent...

Bucovina,
Inima
Mea!